Pe cât de delicioase şi sănătoase sunt cireşele, pe atât de toxici sunt sâmburii lor, din cauza cianurii de hidrogen pe care o conţin. Aceeaşi substanţă poate fi găsită şi în sâmburii piersicilor şi prunelor şi în seminţele merelor şi perelor.
În ce condiţii se eliberează cianura din sâmburii de cireşe
Pericolul intoxicării cu cianură de hidrogen nu există atunci când se înghite accidental sâmburele unei cireşe, ci atunci când acesta este zdrobit, mestecat sau doar puţin crăpat. În momentul în care învelişul sâmburilor se sparge în gură, se degajă această substanţă toxică, ce poate fi letală în anumite condiţii. Cianura din sâmburii de cireşe nu se află însă în stare liberă, ci este parte a unei molecule numite amigdalină, care este inofensivă, scrie avantaje.ro.
Înghiţită în doze mici, această cianură este descompusă de sistemul digestiv în substanţe inofensive. De aceea, înghiţirea accidentală a unui singur sâmbure de cireaşă nu cauzează probleme serioase, acesta fiind eliminat întreg de corp.
Simptome specifice intoxicaţiei cu cianură de hidrogen.
Simptomele specifice intoxicaţiei cu cianură de hidrogen sunt dureri de cap, ameţeli, stări de confuzie, de anxietate şi vărsături. Acestea se instalează la aproximativ jumătate de oră după ingestie. Dozele crescute provoacă dificultăţi respiratorii, modificarea tensiunii arteriale şi a ritmului cardiac, insuficienţă renală. Cele mai violente reacţii post-intoxicaţie pot fi coma, convulsiile şi, în final, decesul, datorat stopului respirator.
Cianura poate cauza deces doar atunci când interferează cu capacitatea organismului de a utiliza oxigenul la nivel celular. Doza potenţial letală minimă de cianură de hidrogen a fost estimată la 50 mg.
Tratamentul în cazul intoxicaţiei cu cianură de hidrogen
Tratamentul intoxicaţiei cu cianură de hidrogen se face exclusiv în cadru spitalicesc. Se recomandă contactarea serviciului de urgenţă imediat ce a avut loc ingestia substanţei. Tratamentul va începe cu lavajul gastric şi va continua cu administrarea unui antidot. În tot acest timp, se supraveghează funcţiile vitale.