Șefa Curții de Apel București a rupt tăcerea joi seară, într-o ediție‑eveniment a emisiunii Culisele Statului Paralel. Într-un interviu acordat Ionelei Arcanu, Liana Arsenie a dezvăluit presiunile care se făceau din cabinetul Laurei Codruța Kovesi pentru sentințe în dosarele politicienilor incomozi, un exemplu fiind modul în care a încercat să o „execute” pe Lia Olguța Vasilescu.
Ionela Arcanu (I.A.): Ați iscat o furtună în sistemul judiciar pentru că v-ați asumat să spuneți un lucru înainte de termenul de la Lia Olguța Vasilescu. Ne puteți explica sub ce formă a venit presiunea din partea procurorului Elena Grecu?
Liana Arsenie (L:A.): În primul rând, prin acest contact neprocedural înaintea ședinței de judecată. Interacțiunea judecătorului este în sala de judecată. Soluțiile se pronunță în cadrul procesului de deliberare, după ședință analizăm probele și tot ce este în dosar, judecătorul este cel care stabilește care va fi soluția. În acest context, am avut surpriza neplăcută, șocantă, pentru că nu credeam că se poate întâmpla așa ceva: până să ajung la CAB, Secția I penală, m-am trezit cu doamna procuror în birou, neanunțată. S-a prezentat, a spus cine este, a adus în discuție acest dosar și mi-a cerut în mod textual, schimbând calitățile procesuale a doi inculpați, să dau o anumită soluție. Reacția mea a fost: „Da, o să discutăm în sala de judecată.” Presiunea a constat și a fost evidentă prin insistența cu care doamna procuror a încercat să-mi impună o anumită soluție.
I.A.: Despre ce soluție?
L.A.: Despre declinarea la Înalta Curte.
I.A.: Se schimbase calitatea doamnei Olguța Vasilescu? Devenise ministru?
L.A.: Și una dintre inculpate devenise senator, iar atunci, în opinia doamnei procuror, dosarul ar fi trebuit declinat la Înalta Curte. Aceste chestiuni se discută doar în sala de judecată, în condiții de egalitate.
I.A.: De ce credeți că nu a mai avut răbdare?
L.A.: Pentru că probabil își dorea o soluție, altfel nu poți cere judecătorului, înainte de dosar, să-i spui care este soluția. Este un contact absolut neprocedural, interzis prin lege, să-i spui judecătorului, înainte de judecarea cauzei și înainte de deliberare, ce soluție se vrea.
I.A.: După acest moment v-ați văzut în sala de judecată. Nu este vorba despre o confruntare, ci o dezbatere. Cum au decurs discuțiile în sala de judecată?
L.A.: Procesul de intimidare a continuat, pentru că doamna procuror a folosit niște instrumente procesuale cu acest scop. Deși judecătorul a soluționat niște cereri, doamna procuror a refuzat să se supună dispozițiilor instanței, în sensul că a refuzat să depună concluzii pe fondul cauzei, susținând în mod continuu, trecând peste dispoziția instanței, că nu sunt competentă.
I.A.: Este o atitudine de sfidare din partea procurorului?
L.A.: Era o atitudine de presiune și constrângere evidentă, nu de sfidare, pentru că, în mod formal, conduita doamnei procuror era în cadrul legal. Dar prin conduita procesuală din sala de judecată, evident, scopul era de a pune presiune și de a obține o anumită soluție.
I.A.: Ați mai văzut-o până în acel moment pe doamna procuror Elena Grecu în procesele de la CAB?
L.A.: Nu am mai văzut-o niciodată. Am fost extrem de surprinsă, pentru că nici colegii nu știau cine este, nu mai participase la ședințe de judecată.
I.A.: Prin „niciodată” înțeleg nici înainte, nici după?
L.A.: Nici înainte, nici după. Nu am făcut verificări, dar întrebând colegii cine este, nu știau cine este doamna procuror.
I.A.: Apropo de colegii dvs., au venit reacții dinspre ei, cum că v-ați asumat această atitudine și că s-ar putea să fie repercusiuni?
L.A.: Atunci, da. A fost o reacție a unei colege: „Las-o, dragă, că o să vadă ea ce o să pățească.”
I.A.: Pentru că dvs. simțiți că la nivelul instanțelor au existat asemenea presiuni și că unii colegi au cedat ca să nu se trezească cu vreo percheziție, audiere, chiar și ca martor?
L.A.: Nu pot să speculez cu privire la reacția colegilor la aceste forme de presiune. Au existat mesaje, instrumente procesuale folosite în mod de constrângere și intimidare. Au existat, ca mijloace de constrângere, instrumentarea de dosare penale împotriva unor judecători, nu doar din materie penală, exclusiv pentru soluția pronunțată în cauză. Soluția pe care judecătorul o adoptă poate fi schimbată doar prin cale de atac. Au fost situații — și pot fi probate — în care judecătorilor li s-au făcut dosare pentru soluțiile pronunțate.
I.A.: În mod normal, dacă discuția asta era în sala de judecată, procurorul avea arma recuzării. S-a întâmplat asta?
L.A.: Am fost recuzată în sala de judecată. Procurorul și-a exercitat dreptul, cererea de recuzare a fost soluționată. Dar în contextul în care procurorul se prezintă în biroul judecătorului și îi spune ce soluție să pronunțe, tabloul se schimbă.
I.A.: Cum ați perceput discuția inițiată de Elena Grecu? Ca pe o recomandare, o încercare de a vă sfătui „prietenesc” sau ca pe o impunere?
L.A.: Nu există o astfel de conotație de sfat prietenesc, pentru că procurorii nu deliberează cu judecătorii. Judecătorii deliberează singuri sau împreună cu colegul de complet. Nu poate exista un astfel de „sfat prietenesc”, nici măcar pe chestiuni juridice, din cauza cadrului instituțional. A fost clar o solicitare pentru o anumită soluție.
I.A.: Ați aflat ulterior că Elena Grecu este o persoană apropiată de Codruța Kovesi? Doamna Grecu este acum procuror la EPPO.
L.A.: Am aflat aseară care este traseul profesional.
I.A.: Cum poate un judecător, în sala de judecată, după ce resimte astfel de presiuni, să rămână imparțial?
L.A.: Se exercită presiune, dar depinde de personalitate și de cât de mult internalizezi niște valori pe care vrei să le respecți. Cu toată presiunea, fiecare dintre colegii mei suntem datori să respectăm legea și drepturile cetățenilor. Toate presiunile trebuie să treacă pe planul doi și, indiferent de riscuri, judecătorul trebuie să judece în acord cu legea. Eu asta am făcut.
I.A.: Trăind aceste lucruri și văzând astăzi că printre cei care v-au atacat ca instituție sunt persoane prezentate ca „eroi”, ce simțiți?
L.A.: Cred că ar trebui ca instituțiile statului abilitate să facă verificări să le facă. Eu doar pot specula, iar adevărul pe care judecătorul trebuie să-l expună trebuie să rezulte din fapte probate.
I.A.: Nu a fost un caz singular? Au fost și alte situații trăite de dvs. sau de colegi?
L.A.: Și colegii, dar este opțiunea fiecăruia dacă aleg să facă publice aceste împrejurări. Atât de ample și cu astfel de instrumente de presiune, cum a fost în această situație, nu am mai avut, dar alte situații, da.
I.A.: Credeți că, prin încercarea de a muta procesul la ICCJ, procurorul se baza pe altceva?
L.A.: Nu pot specula.
I.A.: Dvs. ce soluție ați dat?
L.A.: Am respins contestația, iar parchetul a dat o soluție de scoatere de sub urmărire penală pentru inculpata Olguța Vasilescu.
I.A.: Ați dat dreptate primei instanțe, care stabilise că dosarul trebuie să se întoarcă la parchet din cauza probelor?
L.A.: Da, legalitatea administrării probatoriului… să nu intru în detalii prea tehnice.
Credeți că în prezent lucrurile sunt schimbate?
Cu certitudine. Toate aceste instrumente de presiune au dispărut odată cu implementarea Secției Speciale. Nu le iau apărarea, nu vreau să fac o evaluare, ci vorbesc strict din perspectiva a ceea ce am simțit în instanțe. Au dispărut presiunile asupra judecătorilor. Oamenii trebuie să înțeleagă că aceste presiuni au existat și nu sunt de dorit, pentru că oamenii au dreptul la o judecată dreaptă. Poate ar trebui revăzut raportul Inspecției Judiciare din 2019, pentru că acolo sunt foarte multe răspunsuri.
Cel mai relevant?
Raportul din 2019 ar trebui revăzut.
Când doamna procuror a venit la dvs., i-ați spus să elibereze biroul?
I-am spus că îi mulțumesc și că vom discuta în sala de judecată. „Mulțumesc, doar în sala de judecată.” I-am repetat că doar în instanță discutăm.
Ați sesizat vreo instituție? Ați făcut vreun demers?
Am semnalat conducerii Curții.
Și ce s-a întâmplat?
Am intrat în sala de judecată și am judecat conform legii.