Astăzi s-au împlinit 36 de ani de la lansarea Proclamației de la Timișoara, documentul simbolic prin care societatea civilă timișoreană cerea, la începutul anilor ’90, o desprindere clară de trecutul comunist și construirea unei democrații autentice în România.
Alcătuit din 13 puncte, documentul a fost citit public la 11 martie 1990, din balconul Operei din Timișoara, loc devenit simbol al Revoluției din Decembrie 1989.
Proclamația a fost redactată în contextul tensiunilor politice din perioada de după căderea regimului comunist și anunța că idealurile Revoluției ar fi fost trădate.
Autorii documentului susțineau că schimbarea începută în decembrie 1989 trebuie să continue pe cale democratică și pașnică, pentru a asigura o transformare reală a societății românești.
Cel mai cunoscut punct al documentului este Punctul 8, care propunea interzicerea prin lege electorală, timp de trei legislaturi, a dreptului de a candida la funcții publice pentru foștii activiști comuniști și pentru foștii ofițeri ai Securității.
În același punct, se afirma că „Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism”, idee care a devenit una dintre temele centrale ale dezbaterii publice din acea perioadă.
